„După ce se realizează evaluarea inițială a deținutului se stabilesc o serie de activități, demersuri, intervenții la care trebuie să participe persoana condamnată. Asistentul social realizează consiliere pentru menținerea legăturii cu familia și de asemenea avem un program pentru menținerea relațiilor cu mediul familial care pune accent pe comunicarea în cadrul familiei și un program pentru dezvoltarea abilităților parentale, iar acest proiect pune accentul pe responsabilizare, comunicare, formarea unor abilități. Cam acestea sunt activitățile asistentului social. Suplimentar ar fi acele demersuri către instituțiile publice, în care fie aducem în atenție o situație posibilă de neglijență a unui adult sau a unui copil, fie solicităm informații despre familii de la primării sau orientăm deținutul spre anumite ONG-uri care pot asigura sprijin copiilor, cum am spus Serviciul Umanitar pentru Penitenciare, SPAS, Alternative Sociale, ONG-uri care pot să acorde sprijin”, a precizat Cosmina Marangoci, reprezentantul Penitenciarului Iași.
O problemă discutată pe parcursul întâlnirii de lucru a fost lipsa informării medicilor de familie din comunitate cu privire la situațiile acestor familie care au un membru în detenție. În acest sens, participanții au sugerat inițierea unei campanii de informare în rândul medicilor de familie, dar și a populației.
„Medicii de familie în general nu sunt sensibilizați despre existența acestei preocupări, de asistența copiilor cu părinții aflați în detenție. De cele mai multe ori, chiar când unul dintre pacienții de pe listă este într-o astfel de situație, medicii de familie nu știu, pentru că părintele de acasă încearcă să ascundă acest lucru de teama de a nu fi stigmatizat. Chiar în situația în care medicul află de existența unui copil cu părinte în închisoare, pentru că este o vulnerabilitate să ai un părinte în detenție, nu știu dacă întotdeauna are cunoștință cum să o gestioneze. În general, persoanele vulnerabile au rezultate medicale mai slabe pentru că nu accesează serviciile medicale, nu din lipsa de acces, ci pentru că în general se izolează tot din teama de a nu fi stigmatizați sau din lipsă de resurse. Poate părintele care rămâne acasă nu are suficiente resurse, de aceea este nevoie să existe o colaborare între personalul din asistență medicală primară și asistentul social sau asistentul comunitar, pentru a da copiilor aflați în această situație șansa de a se dezvolta normal. Altfel, există riscul ca acești copii să dezvolte probleme medicale deoarece, de multe ori părintele cu care rămâne copilul, preocupat fiind de soțul aflat în detenție, nu mai are timp, resurse sau energie suficientă ca să se ocupe de problemele medicale ale copilului”, a spus Doina Bunescu, medic de familie.
Această întâlnire a avut loc în cadrul proiectului „Copii cu părinți deținuți – copiii invizibili” finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro). Alternative Sociale continuă preocupările pentru informarea și conștientizarea opiniei publice cu privire la problemele de natură psihologică, educațională și socială cu care se confruntă copiii cu părinți deținuți. Până în prezent aproximativ 100 de copii din județele Iași și Vaslui au intrat în programul de asistență a Asociației Alternative Sociale.