Copiii de vârste mici, de cele mai multe ori, sunt mințiți cu privire la locul în care se află părintele lor, spunându-li-se doar că este plecat sau că este în străinătate sau în armată (Dallaire, 2007; Poehlmann, 2005). În alte situații, părintelui din închisoare îi este frică să nu piardă afecțiunea sau respectul copilului și cere celuilalt părinte să ascundă adevărul față de copil.
Acest lucru vă poate crea impresia că îl protejați, însă riscul este ca, la un moment dat, copilul să afle adevărul de la alte persoane: prieteni de joacă, colegi de școală, alți membri din comunitate. Șocul și confuzia sunt principalele emoții trăite de copil într-o astfel de situație. Pe lângă acestea, copilul poate simți revoltă și neîncredere față de dumneavoastră pentru că l-ați mințit.
Fiecare familie are dreptul de a face propriile alegeri. Dacă veți decide să spuneți copilului că părintele său este la închisoare, iată câteva lucruri pe care ați putea să le luați în considerare:
• Asigurați-vă că purtați această discuție într-un spațiu familiar, unde să nu puteți fi deranjați și unde copilul să se simtă în siguranță. Acasă poate fi cel mai potrivit loc.
• Vorbiți copilului folosind cuvinte pe care să le înțeleagă și care să nu-i provoace teamă. De exemplu, puteți să-i spuneți: „Uneori, oamenii mari încalcă regulile și pentru asta sunt trimiși într-un loc care se numește închisoare. Tata este acum în acest loc. Pentru un timp el nu o să mai vină acasă, dar o să putem merge la el în vizită, o să putem vorbi la telefon și o să putem să-i scriem scrisori.”
• Întrebați copilul dacă a înțeles și oferiți-i posibilitatea să vă pună întrebări. Asigurați-l că nu are nicio vină pentru ce s-a întâmplat.
• Pregătiți copilul cu privire la ce să spună persoanelor din afara familiei despre faptul că părintele său este la închisoare: să spună că este plecat sau să spună adevărul. De asemenea, ajutați copilul să răspundă la posibilele întrebări care pot veni din partea prietenilor, a colegilor sau din partea altor persoane.. Fiecare situație este diferită, astfel încât va trebui să vă adaptați răspunsurile în funcție de persoanele cu care copilul poate intra în contact.
Vizitele la închisoare
Vizitele la închisoare pot fi traumatizante pentru copii. Poarta penitenciarului, așteptarea, măsurile de siguranță și întrebările personalului sau aglomerarea din camera de vizită pot provoca confuzie și teamă, iar copiii își pot crea fantezii înfricoșătoare cu privire la locul în care trăiesc părinții lor (Poehlmann, 2005; Wildeman & Western, 2010).
Înainte să programați o vizită la părintele din închisoare împreună cu copilul este util să-l pregătiți referitor la următoarele aspecte:
• Spuneți copilului care sunt procedurile: cât timp va trebui să aștepte de la sosire până la întâlnirea cu părintele său; cine vor fi oamenii cu care veți interacționa (ex. personalul de pază și personalul de la camera de vizită din penitenciar), care sunt întrebările care vă vor fi adresate, unde veți lăsa pachetul adus și unde veți merge ca să vă întâlniți cu părintele care este în detenție.
• Descrieți spatiile din penitenciar unde va avea acces copilul: curtea, spațiul de așteptare și camera de vizită. În situația în care părintele execută pedeapsa în regim închis, spuneți copilului că va putea să-și vadă părintele printr-un geam și va vorbi cu el prin telefon. Încercați să explicați toate aceste lucruri ca fiind reguli pe care le respectă toți vizitatorii.
Problemele cu care se pot confrunta părinții
Monoparentalitatea și separarea forțată ca urmare a detenției pot cauza dificultăți de adaptare a părintelui non-deținut la starea de fapt. Aceste dificultăți pot include: izolare socială cauzată de etichetarea ca soție de deținut (Arditti, 2012), stres crescut ca urmare a problemelor financiare și a supra-încărcării cu sarcini domestice (Western, 2004; Johnston, 2012), indisponibilitate emoțională (Codd, 2008), abuz de alcool și/sau de substanțe interzise (Fishman 1990; Arditti, 2012; Turanovic, Rordiguez & Pratt, 2012; Hanlon, Carswell & Rose, 2007), supraveghere deficitară a copiilor (Murray & Farington, 2006; Aron & Dallaire, 2010), parentaj autoritar (Arditii, 2012), abuz fizic asupra copiilor, hiper-protectivitate sau parentaj intruziv (Phillips et. al., 2006).
Faptul de a fi părinte singur și de a avea grijă de familie și de gospodărie este dificil atât în ceea ce privește supra-încărcarea cu sarcini, cât și din punct de vedere emoțional. Atunci când acestei situații se adaugă eticheta „familie de deținut”, încărcătura emoțională a părintelui aflat în libertate crește în mod considerabil, iar acest lucru poate avea consecințe nu doar asupra stării de sănătate mintală a părintelui, ci și asupra copiilor din familie. Pentru a evita astfel de situații, vă recomandăm:
• Să vorbiți cu cineva apropiat în care aveți încredere (rude, prieteni) despre problemele cu care vă confruntați astfel încât să aveți posibililtatea să împărtășiți din îngrijorările și stresul cu care vă confruntați și să primiți sfaturi și suport pentru depășirea situațiilor.
• Să vă supravegheați copiii. După arestarea părintelui lor, unii copii simt revoltă și neîncredere împotriva autorităților. Studii realizate pe perioade mari de timp au arătat că delincvența juvenilă este o consecință directă a detenției unui părinte asupra copilului. Copiii au nevoie atât de supraveghere, cât și de un părinte cu care să se simtă confortabil să vorbească despre ceea ce gândesc și simt și din partea căruia să primească sfaturi cu privire la modul în care ar trebui să reacționeze la diferite situații cu care s-ar putea confrunta ca urmare a faptului că au un părinte în închisoare.
• Să identificați care sunt serviciile de suport din zona dumneavoastră de reședință și să le accesați. Mai jos sunt enumerate câteva instituții la care puteți apela:
- Serviciul de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei din locul dumneavoastră de rezidenţă pentru a obţine prestaţii ce se acordă familiilor monoparentale;
- Direcţia Judeţeană de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – pentru a obţine alte beneficii sociale în funcţie de situaţia familială, dar şi pentru a solicita suport din partea psihologilor angajaţi ai acestei instituţii;
- Medicul de familie – pentru a beneficia de servicii medicale şi referiri către instituţii/profesionişti din domeniul sănătăţii mintale;
- Serviciul de Intervenţie Psihosocială din cadrul Penitenciarului Iaşi – pentru a facilita contactul copilului dumneavoastră cu părintele aflat în detenţie;
- Consilierul şcolar care poate oferi suport emoţional copilului;
- Organizaţii neguvernamentale din localitatea dumneavoastră de reşedinţă care oferă servicii directe copiilor aflaţi în situaţii dificile.
